Sforaitul la adulti
Dr. Daniel MIREA, Medic Specialist ORL
Sforăitul sau ronhopatia cronică în termeni medicali este o problema relativ frecvent întâlnită. Se consideră că aproximativ 20% din populaţia generală suferă de ronhopatie cronică. Departe de a fi considerată o boală, ronhopatia cronică reprezintă mai degrabă o problemă socială care crează deseori probleme în cuplu. Este elocvent faptul că majoritatea pacienţilor sunt aduşi de partener la doctor.
Cauza sforăitului este reprezentată de o hipetrofie (mărire de volum) a vălului palatin. În timpul somnului vălul palatin se relaxează şi atârnă ca o “perdea” în fundul gâtului. Când pacientul respiră pe gură aerul sub presiune trece prin această filieră îngustată determinând vibraţia acesteia. Această vibraţie este cea care determină zgomotul specific.
Tratamentul ronhopatiei cronice presupune mai multe etape. În primul rând medicul ORL-ist trebuie să se asigure că pacientul nu prezintă un grad important de obstrucţie nazală care să îl forţeze să respire pe gură în timpul nopţii. Dacă pacientul prezintă blocaj respirator nazal, prima măsură este reprezentată de restabilirea pasajului respirator nazal. Aceasta poate presupune rezecţia septului nazal laterodeviat în cazul deviaţiilor de sept şi/sau reducţia volumetrică a cornetelor nazale inferioare dacă acestea sunt mărite de volum. Pentru reducţia volumetrică a cornetelor nazale inferioare se poate utiliza cu succes electrodul bipolar cu radiofrecvenţă, metodă relativ simplă, de durată scurtă, care se poate face în cabinet sub anestezie locală, pacientul putând merge acasă după 30 minute de la intervenţie.
Odată ce ne-am asigurat că respiraţia nazală este corectă se trece la tratamentul ronhopatiei cronice. Există mai multe metode chirurgicale care au ca scop reducerea din volumul vălului palatin. Uvulopalatofaringoplastia (UPPP) este o metodă chirurgicală invazivă care se realizează preferabil sub anestezie generală, şi care constă în excizia unei porţiuni din luetă. Recuperarea postoperatorie este dificilă, pacientul acuză dureri până la 3-4 săptămâni postoperator şi pot apărea complicaţii. Uvuloplastia cu laserul (LAUP) este identică cu prima metodă, diferenţa fiind utilizarea laserului pentru excizia parţială a luetei. Problemele postoperatorii sunt în principiu comune cu prima metodă.
Reducţia volumetrică cu radiofrecvenţă a vălului palatin este o metodă foarte bine tolerată de pacient, care se poate face cu anestezie locală, procedura durând 20 minute. Principiul metodei constă în generarea unui curent de radiofrecvenţă între capetele unui electrod bipolar inserat la nivelul porţiunii hipetrofiate a vălului palatin. Pasajul curentului de radiofrecvenţă timp de 10 secunde determină o încălzire a ţesutului local. După 2-3 săptămâni, această zonă încălzită se va transforma într-un ţesut cicatriceal rigid care va reduce volumul şi laxitatea vălului palatin determinând dispariţia vibraţiilor ce cauzează sforăitul. Într-o şedinţă obişnuită se fac 3 astfel de aplicaţii în trei puncte dinstincte ale vălului palatin. Pentru rezultate cât mai bune pot fi necesare până la trei şedinţe spaţiate la interval de o lună.
